Clauni, clauni, clauni Ce fericire sa ii vezi acolo cu zambetul lor pictat pe fata, cu pantalonii bufanti si papucii aceia atat de mari, un deliciu vizual si mental, savoarea petrecerilor celor mici si zambetul atotcunoscator al celor mari. Si ce rasete starnesc rasetele lor, vai cata veselie e in jur si cat de bine ne simtim cu toti, nu-i asa ca ii adoram pe clauni? Cum sa nu ii iubesti, intotdeauna te scot din starile tale de tristete si te fac sa uiti fie si pentru cateva secunde de problemele tale. Intradevar claunii sunt sarea si piperul vietii.|...| Sarea si piperul vietii cui? A propriilor lor vieti? Niciodata. Cine isi doreste o mana, daca le are pe amandoua? Cine isi doreste sa vada, daca are ochii sanatosi? Cine isi doreste sa manance, daca se simte satul? Cine isi doreste sa zambeasca, daca e fericit? Claunii? Nu. Cine si-ar picta un zambet asa de larg pe fata, daca l-ar avea deja? O, noi toti, de ce nu vedem ca distractia noastra, claunul, nu e nimic altceva decat un suflet neimplinit? Ce sacrificiu....si pentru ce?...cine il apreciaza?....